THFan259

Pe podea, uitata, Smulsa-mi piele zace insangerata, Caci de ea m-am lepadat, Iata, La a voastra dorinta de indata. Si-am imbracat o alta, Cu amortita amintire inca palpaind, De uitarea-mi m-am temut, uitand… Pe podea, uitata S-a uscat pielea-mi jupuita, Caci in memorie imi e pierduta, Iata, La a voastra porunca de indata. Si-am imbracat mai multe, Dar oricate as incerca… oricate, Izbutiti a ma afla. Si-am imbracat mai multe, Dar cea dintai pierduta a fost, Lepadata fara rost la porunca voastra. Blestemati sa fiti, Caci de uitare m-ati legat. Si oricat am incercat… Oricat, A ma afla n-am izbutit.

S-a stins o lumanare, Si cu bratele-mi incrucisate am privit, Cum din fum negru s-a ivit, Incet, incet, Umbra s-a nascut. Din a mea suflare, Oare? S-a stins o lumanare. Taioasa acalmie ma patrunde incet, Si in lumina pasesc , De recea imbratisare ma feresc, Am ochii larg deschisi, Pedeapsa nu vreau sa-mi ispasesc. Inca vad printre fasii de umbra. S-a mai stins o lumanare, Si cu mainile-mi tremurande am privit, Cum din fum negru s-a ivit, Incet, incet, Umbra s-a marit. Din a mea suflare, Oare? S-a mai stins o lumanare… Gheare de intuneric ma ating, Ma refugiez pe-un petic de lumina, Am ochii larg deschisi, Ma ascund de frig. In penum

In rece argintiu o ultima data sclipirea-ti s-a oglindit, Inghitita de rubiniu uscat. Dezlegare am cersit. Si am vazut prin intuneric,   tarie prin mijlocul apelor nu era si nici lumina. Eram doar noi, imprejmuiti de liniste deplina. Si am auzit prin intuneric, vorbeai incet si nedeslusit, murmurai in moarta limba, rosteai vorbe de sfarsit. In rece argintiu privirea-mi disperata am intalnit, Inghitita de rubiniu uscat. Amortire am cersit. Si mi-ai soptit prin intuneric, Dulce sfarsit m-ai implorat in dar sa-ti dau, Incet, incet Dorintei tale am decis sa ma dedau, Al tau izbavitor sa fiu si tu a mea. Pe pamantul gol si netocmit, In bratel

Liniste asurzitoare s-a inchis in jurul meu Si neagra stralucire, din bezna s-a-ntrupat, Pasit-a-ncet, vechi fior a dezgropat. Gheare reci sub piele mi-au patruns, Caci adanc abis, de neatins, Ochii fiarei cuprindeau. Indelung am privit cunoscutul necunoscut – Genuni sfredelitoare Ce din bezna s-au desfacut. Strigatele-mi mute, de intuneric s-au izbit… Si-am vazut al meu cosmar – La picioarele-mi goale s-a naruit. Fiara sfaramata, Insangerata, Din nimic intrupata – din mine. Din farame de oglinda m-am privit, De sangele-mi blestemat manjit.